Am intrat alaturi de fiul meu in acest joc în care am primit provocarea să scriu despre vacanţele mele cel mai lung text scris vreodată. Pentru început, am ripostat. I-am spus că eu scriu acum despre terapii sau încerc mai mult scrierea expresivă, că nici nu-mi amintesc bine ultima vacanţă adevărată, că am scris şi poveşti foarte lungi pe care n-aş avea cum să le-ntrec acum şi tot aşa… până am reconsiderat provocarea şi-am început să-mi amintesc minunatele vacanţe, cu starea lor de bine absolut.
Vacanta înseamnă mai ales copilărie sau întoarcerea la copilărie, iar din privinţa asta pot spune că am trăit ce numim o copilărie fericită. Cu bunicii în Apuseni şi la Constanţa, multe vacanţe începeau la cote înalte, unde mai întâi lâncezeam ca să mă adaptez aerului tare, apoi porneam în aventura vacanţei, hălăduind de pe-un pisc pe altul de răsunau văile, pe la rude şi prieteni, explorând şi bucurându-mă de munte săptămâni la rând, pentru a trece apoi la aerul sărat, ultraviolet şi marin al plajelor pe unde îmi pierdeam paşii sau chiar consistenţa.
Cea mai frumoasă vacanţă nu există sau este ultima. Vacanţele mature, cu ghid şi destinaţii ţintite, în care intruziunea în cultura lucurilor îţi satisface şi o dorinţă mai adâncă, mai umanistă, sunt adevărate călătorii spirituale. Aici, relaxarea şi starea de bine cer şi mai mult o ruptură de la rutină. Mintea vrea să evadeze în lumi de demult, în poveşti care te trec hotare nevăzute. Vrei să reconstruieşti locurile şi să găseşti rostul pentru care tu eşti acolo. Vrei să fii parte, să fii acolo unde-a rămas în ruină jilţul zeiţei şi să-mpietreşti în clipă povestea ta nouă, unică, fără trecut şi fără urmare.
Atâtea vacanţe, atâtea locuri, atâtea chipuri, iar eu îmi amitesc că totdeauna bucuria era acompaniată. De un părinte, de un prieten, de familie, de gaşcă, de lume multă… şi de muzică, neapărat de muzică, dar şi de sunete dinspre valuri năuce, sparte la mal, urcând în amonte, pe susurul apei, până-n crângul foşnitor, vuind de triluri, de paşi pe frunze vechi, pe crengi frânte şi, de peste tot, freamăt de ecouri…
N-a fost vacanţă să nu gust ceva nou, de-al locului. Şi parcă toate sunt mai aromate şi mai savuroase în vacanţe. Poţi simţi răsfăţul peste limite de timp, de diete, de economie. Poţi inventa noi limite peste care să treci triumfător, cum ar fi limita combinaţiilor exotice sau trăznite, cele mai multe frappeuri sau ora cea mai târzie la care poţi prinde o-ngheţată asortată cu tine. Poţi să te laşi copleşit şi intimidat ca un copil de un gust descoperit aiurea, la o tonetă la care te-ntorci zi după zi, ştiind că odată plecat ai să-l pierzi, căci este prea legat de acel loc şi de acel moment.
Şi bucuria data de culori… Voi n-aţi văzut că în vacanţe culorile sunt mai bogate? Lumina are atâtea nuanţe şi nimic nu te-mpiedică să le observi în fiecare moment al zilei, ţâşnind în răsărituri vesele, filtrate prin frunze jucăuşe, potolite spre serile blânde, căutate în nopţi lungi, sclipitoare.
Vacanţele nu sunt altceva decât răsfăţ pentru simţuri. Suntem deodată trup, suflet şi minte. Simţim, ne bucurăm şi înţelegem că suntem parte dintr-o lume magică.
Cea mai frumoasă vacanţă nu există sau este ultima. Vacanţele mature, cu ghid şi destinaţii ţintite, în care intruziunea în cultura lucurilor îţi satisface şi o dorinţă mai adâncă, mai umanistă, sunt adevărate călătorii spirituale. Aici, relaxarea şi starea de bine cer şi mai mult o ruptură de la rutină. Mintea vrea să evadeze în lumi de demult, în poveşti care te trec hotare nevăzute. Vrei să reconstruieşti locurile şi să găseşti rostul pentru care tu eşti acolo. Vrei să fii parte, să fii acolo unde-a rămas în ruină jilţul zeiţei şi să-mpietreşti în clipă povestea ta nouă, unică, fără trecut şi fără urmare.
Atâtea vacanţe, atâtea locuri, atâtea chipuri, iar eu îmi amitesc că totdeauna bucuria era acompaniată. De un părinte, de un prieten, de familie, de gaşcă, de lume multă… şi de muzică, neapărat de muzică, dar şi de sunete dinspre valuri năuce, sparte la mal, urcând în amonte, pe susurul apei, până-n crângul foşnitor, vuind de triluri, de paşi pe frunze vechi, pe crengi frânte şi, de peste tot, freamăt de ecouri…
N-a fost vacanţă să nu gust ceva nou, de-al locului. Şi parcă toate sunt mai aromate şi mai savuroase în vacanţe. Poţi simţi răsfăţul peste limite de timp, de diete, de economie. Poţi inventa noi limite peste care să treci triumfător, cum ar fi limita combinaţiilor exotice sau trăznite, cele mai multe frappeuri sau ora cea mai târzie la care poţi prinde o-ngheţată asortată cu tine. Poţi să te laşi copleşit şi intimidat ca un copil de un gust descoperit aiurea, la o tonetă la care te-ntorci zi după zi, ştiind că odată plecat ai să-l pierzi, căci este prea legat de acel loc şi de acel moment.
Şi bucuria data de culori… Voi n-aţi văzut că în vacanţe culorile sunt mai bogate? Lumina are atâtea nuanţe şi nimic nu te-mpiedică să le observi în fiecare moment al zilei, ţâşnind în răsărituri vesele, filtrate prin frunze jucăuşe, potolite spre serile blânde, căutate în nopţi lungi, sclipitoare.
Vacanţele nu sunt altceva decât răsfăţ pentru simţuri. Suntem deodată trup, suflet şi minte. Simţim, ne bucurăm şi înţelegem că suntem parte dintr-o lume magică.
Chiar dacă voi pierde pariul jocului, nefiind nici pe departe cel mai lung text al meu, mă opresc totuşi aici şi fug să prind vacanţa. Am auzit că trece astăzi pe strada mea.
Vă doresc să intraţi în cele mai frumoase şi mai libere vacanţe petrecute vreodată. Să ne întoarcem refăcuţi, recreaţi şi cu mare poftă de viaţă! Să pornim spre:
Vă doresc să intraţi în cele mai frumoase şi mai libere vacanţe petrecute vreodată. Să ne întoarcem refăcuţi, recreaţi şi cu mare poftă de viaţă! Să pornim spre:
Vacanţa ca terapie
Continuă călătoria cu Harta Satului!
