În acest pas, Yvonne Sinclaire ne arată cum putem să devenim mai conştienţi de primele semne ale furiei, apoi ne spune câte ceva despre relaţii şi despre violenţa domestică, lucruri care aduc un plus de înţelegere şi conştientizare. Aşa că, spor la lectură, merită!
Program de Gestionare a Furiei în 7 pasi
Pasul 2 Observarea furiei
Înainte de a începe să-ţi controlezi furia, va trebui să recunoşti când te simţi enervat, iritat, supărat, frustrat, mânios sau furios. Observând aceste emoţii chiar de la primele semne, înainte ca ele să atingă punctul de fierbere, este primul pas spre controlul lor. Când observi emoţiile negative din timp, poţi alege cum să le gestionezi. Dacă aştepţi până dau în clocot sau îţi scapă controlul, alegerile tale sunt mai puţine. Aşa că primul pas pentru gestionarea furiei este să devii conştient de emoţiile tale.
Un exerciţiu care te va ajuta să fii aproape de emoţiile tale este să le verifici cam o dată la fiecare oră. Întreabă-te: „Cum mă simt chiar acum?” Aminteşte-ţi că tot timpul ai emoţii. Ele sunt ca vremea, mereu prezente, calme sau furtunoase. Ele doar există şi nu sunt bune sau rele, ci îţi arată ce este bine sau nu pentru tine în mediul înconjurător.
Pentru o săptămână, ţine evidenţa stărilor de frustrare, furie, mânie, enervare sau iritare. Verifică-te de câte ori observi că ai mici emoţii neplăcute. Această practică te va ajuta să devii conştient de acestea cât mai devreme şi să le exprimi într-un mod pozitiv.
O modalitate de a ţine evidenţa emoţiilor neplăcute este să ţii boabe de fasole, beţe de chibrituri sau alte lucruri mici într-un buzunar. De câte ori observi că eşti frustrat sau mânios, mută o boabă în celălalt buzunar. Poţi să le ţii evidenţa, să le numeri, însă ideea acestui exerciţiu este să devii tot mai conştient de aceste emoţii, nu să calculezi de câte ori te-ai enervat. Nu se poate spune de câte ori este bine sau rău să le simţi. Parte bună este să le observi.
Observarea emoţiilor neplăcute îţi aduce conştienţa necesară să le exprimi sănătos. Dacă le ignori, riscul ca ele să se amplifice este mare. Acest exerciţiu te pregăteşte pentru Pasul 3.
Despre relaţii, control şi fericire
Acest lucru este un fel de paradox. Ca părinte, îţi doreşti ca al tău copil să aibă succes. Te-ai antrenat singur (toată lumea face asta) să spui: „Acestea sunt standardele pe care trebuie să le atingi, iar când le vei atinge, voi fi mândru de tine şi mă voi simţi foarte bucuros. Când vei atinge standrdele mele, mă voi bucura.” Gândeşte-te puţin ce înseamnă acest lucru, nu doar în privinţa copilului, cât şi în privinţa ta, ce-ţi face ţie. Acum, fericirea ta depinde de ceea ce altcineva face sau nu face. Acest lucru se poate aplica foarte bine şi prietenilor sau partenerului. Dacă emoţiile tale depind de comportamentul lor, atunci le dai puterea să determine cum te simţi tu. Asta îţi doreşti? Vrei ca altcineva să controleze sentimentele tale, viaţa şi destinul tău? Dacă nu, atunci ia-ţi înapoi puterea. Fii tu cel care îţi controlezi propriile emoţii. Nimeni nu poate să te facă mânios. Tu alegi cum să răspunzi. Cineva poate să ştie pe ce butoane să apese ca să te înfurie. Tu eşti cel care hotărăşti cum să-ţi exprimi furia şi chiar cum să te simţi faţă de o situaţie. Lumea, prietenii, copiii, partenerul, traficul, colegii, vremea sau sforăitul câinelui nu te pot înfuria. Îţi poţi permite ţie însuţi să fii furios faţă de acestea sau te poţi exprima când apare iritarea alegând o exprimare potrivită situaţiei. Aminteşte-ţi: tu eşti responsabil de furia ta. Dând vina pe altcineva pentru furia şi comportamentul tău, îţi autosabotezi capacitatea de te schimba şi le dai altora puterea şi controlul asupra emoţiilor tale. Fii responsabil de comportamentul şi alegerile tale! Preia controlul!
Violenţa domestică
În partea aceasta a programului, autoarea trece în revistă stadiile dezvoltării violenţei domestice şi explică formarea unui cerc vicios al comportamentelor agresive.
Violenţa poate fi fizică, emoţională sau verbală. Pentru cei care cresc în medii abuzive, comportamentele abuzive par normale sau obişnuite. Când eşti într-o relaţie, violenţa se poate dezvolta în timp. Schimbându-ţi tiparele de gândire şi felul în care îţi exprimi furia, poţi preveni violenţa domestică.
Violenţa domestică are mai multe stadii de evoluţie. La început, poate fi doar un stadiu al inconfortului care, treptat, poate ajunge la violenţă şi agresiune. Există un tipar al dezvolării ei.
Primul stadiu este o stare de tensiune care se amplifică. Victima are impresia că umblă pe coji de ouă. Acest stadiu poate fi o perioadă a negării. Unui partener nu-i vine să creadă că se află într-o relaţie abuzivă. Agresorul primeşte prezumţia de nevinovăţie. Cel abuzat este îndrăgostit şi îşi doreşte ca relaţia să mergă înainte.
Stadiul al doilea este cel al violenţei. Acum izbucneşte furia. Pot fi aruncate lucruri, uşi trântite, insulte, degete îndreptate spre faţa victimei, etc. Victima trăieşte un puternic sentiment de pericol.
Stadiul al treilea este numit „luna de miere”. Acum apar regretele şi scuzele. Găsirea scuzelor şi explicaţiilor violenţei poate să apară la ambii parteneri. Ambii se pot afla în faza de negare. Victima se poate învinovăţi. De exemplu, se poate gândi: „poate că am pus cina cam târziu, hainele nu au fost spălate la timp sau mi-am sunat prietena chiar când nu dorea s-o sun”. În acest stadiu, cuplul încearcă să facă relaţia să meargă. Victima îşi spune că îl înţelege pe cel agresiv si crede că de acum va fi mai bine. Persoana violentă declară că este hotărâtă să se schimbe. Victima îl iartă pe agresor. Timpul trece şi luna de miere este înlocuită cu o perioadă calmă, fără violenţă. Nu e lună de miere, dar nici violenţă.
Apoi, ciclul se reia în sensul în care partenerul iarăşi „umblă pe coji de ouă”. Tensiunea creşte, apoi vine explozia, etc. Rezultatul final depinde de parteneri. Victima poate că s-a săturat sau a găsit puterea de a schimba situaţia făcând ceva de felul acesta: îşi poate schimba modul de gândire din „Voi încerca să fac totul perfect ca să nu-l mai enervez” în acest fel „Nu merit astfel de tratament. Voi pleca sau voi chema autorităţile în ajutor.” Agresorul poate recunoaşte că se comportă violent şi îi răneşte pe toţi din jur şi poate cere ajutor. Acest lucru nu se întâmplă prea des fără ajutor. Ajutorul poate fi de forma unui curs de Managementul Furiei stabilit de instanţă ca obligaţie pentru agresor. Dacă partenerul agresat nu pleacă şi lucrurile nu se schimbă, atunci depresia îl poate face incapabil să se ajute singur pentru a ieşi din situaţia abuzivă.
Iată câteva comportamente care indică faptul că o persoană ar putea deveni un pertener violent:
· Mereu cere a doua şansă după ce greşeşte sau după un incident abuziv
· Nu-şi controleză furia ori simte că nu se poate controla
· Aruncă vina pe tine în ce priveşte violenţa sa. Tu îl faci să se înfurie.
· Este abuziv verbal şi arţăgos
· Crede că numai el are dreptate
· Are tendiţe spre gelozie
· Dă vina pe alţii pentru comportamentul, problemele şi furia sa
· Dă vina pe circumstanţe pentru comportamentul său: dacă n-ar fi plouat, dacă cina ar fi fost altfel, dacă nu frâna cineva în faţa mea pe şosea, etc.
· Are un comportament imprevizibil
· Promite iar şi iar că se va schimba
· Bea alcool şi ia droguri, iar atunci comportamentul abuziv se amplifică
Violenţa fizică. Manifestări:
· Loveşte, dă cu pumnul, plesneşte sau muşcă
· Împinge
· Ameninţă cu violenţa fizică sau ameninţă cu arme (mâinile pot fi şi ele arme)
· Aruncă cu obiecte
· Nu ajută partenerul bolnav sau rănit
· Forţează pe cineva în trafic atunci când conduce
· Forţează pe cineva la relaţii intime. Opreşte pe cineva să iasă sau să părăsească aria.
· Abandonează pe cineva într-un loc nesigur
· Aruncă farfuria pe jos sau la gunoi
· Ţipă în faţa altuia
· Îndreaptă degetul înspre faţa cuiva
Abuzul emoţional şi verbal constituie de asemenea comportamente violente.
De reţinut! Violenţa domestică este ciclică. Pe măsură ce timpul trece, violenţa se amplifică. Faza exploziei devine tot mai violentă, cu fiecare episod. Iniţial, un episod cuprinde o perioadă de acumulare a tensiunii, o răbufnire a furiei, apoi o perioadă numită „luna de miere” sau doar o perioadă fără violenţă.
În timpul fazei de acumulare a tensiunii, cel agresat are impresia că umblă pe coji de ouă. De obicei acesta nu reuşeşte să facă totul atât de bine încât să prevină explozia. Agresorul va găsi oricum un motiv să izbucnească. O persoană nu poate face ca alta să se înfurie. Ea nu are această putere. Dacă ai tendinţe spre violenţă, nu da altcuiva această putere. Doar cel care se înfurie îşi dă voie sieşi să fie furios. Comportamentul tău este doar sub controlul tău. Nu da altcuiva voie să ţi-l controleze.
Responsabilitatea este partea cea mai importantă a schimbării în cazul violenţei domestice. Ai partea ta de responsabilitate în dansul violenţei. Însă, pentru a fi clar, victima nu este responsabilă de explozia de furie a agresorului. Este responsabilă doar de faptul că rămâne acolo. Agresorul trebuie să-şi asume responsabilitatea tuturor actelor sale de violenţă şi să-şi dea toată silinţa să-şi schimbe comportamentul.
Fiecare trebuie să lucreze pentru ca tiparele să nu revină. Fără o practică durabilă, constantă, schimbările nu se permanentizează. Istoricul de familie disfuncţională este o temelie pentru relaţii abuzive şi violenţă domestică. Însă tu eşti acum un adult care poate face alegerile sale. Dacă te exprimi în continuare abuziv sau permiţi comportamentele abuzive, vei duce mai departe tiparul de familie disfuncţională. Vei transmite aceste tipare şi copiilor tăi. Tu ai controlul fericirii tale. Comportamentele se învaţă. Noi comportamente trebuie reînvăţate pentru a le înlocui pe cele vechi, dăunătoare.
Dă-ţi şansa să fii fericit şi dă copiilor tăi, prezenţi sau viitori, şansa să fie fericiţi în relaţiile lor. Observă-ţi emoţiile negative pentru a le exprima conştient. Ignorarea lor duce la acumularea tensiunilor şi la exprimări negative, iar de aici se poate ajunge la violenţa domestică.
Cu siguranţă puteţi identifica în viaţa voastră astfel de personaje şi situaţii. Exerciţul propus este un pas important spre disiparea tensiunilor. După explorarea emoţiilor de la pasul 1, am trecut la observarea celor neplăcute, cât mai devreme, înainte de a se aduna tensiunile şi de a exploda. Revin cât de curând cu traducea Pasului 3.
sursa: "Seven Steps to Keep Your Cool" de Yvonne Sinclair M.A.- Anger Specialist
Continuă călătoria cu Harta Satului!
