Cum poate fi lupta buna? Cum ne putem susţine ideile şi părerile fără a supăra? Ce ne spune vocea interioară? De ce fel de antrenament are ea nevoie? Pasul 5 al Programului de Gestionare a Furiei ne dă câteva ponturi.
Dialogul interior, o idee întâlnită ades pe parcursul programului, este un aspect important în procesul declanşării furiei. La pasul 5, vedem cum dialogul interior intervine în discuţiile contradictorii şi, în general, în felul în care comunicăm. Tot aici, avem câteva exemple de gândire iraţională şi distorsionată care alimentează furia şi ne afectează comunicarea şi relaţiile.
Program de Gestionare a Furiei în 7 pasi
Pasul 5 - Dialogul Interior
Vocea ta interioară îţi poate spune multe lucruri negative: „eşti neputincios”, „iar ai greşit”, „eşti prostuţ”, „nimic nu-ţi iese bine”. Unele pot fi mesaje din copilărie care fac parte din concepţiile tale de bază pe care tot încerci să le verifici pe parcursul vieţii. Să spunem că încerci ceva nou, iar vocea din capul tău îţi spune: „Nu poţi. Nu vei reuşi!”, iar undeva, în adânc, tu ştii că nu este aşa. Atunci apare furia declanşată de acest conflict, iar acest lucru nu este rău fiindcă te poate ajuta să-ţi depăşeşti nesiguranţa şi vechile tipare.
Tot din copilărie, moştenim modul în care exprimăm furia. Dacă părinţii sau dascălii noştri şi-au exprimat furia agresiv sau şi-au reţinut-o, iar noi folosim aceste comportamente neadecvate învăţate atunci, relaţiile noastre nu vor funcţiona. Dacă în familia ta furia era exprimată exploziv, instinctele tale de supravieţuire au avut de suferit. E nevoie ca cineva să ţipe ca să-ţi atragă atenţia.
Rezoluţie sau revoluţie?
Lupta (contradicţia, disputa) poate fi un mod de comunicare eficient. Nu e nevoie ca lupta să fie ceva rău şi să rănească, ea poate fi productivă şi asertivă. Oameni diferiţi pot percepe diferit un eveniment. De asemenea, furia dintre oameni poate fi rezultatul blocajelor de percepţie. Fiecare poate simţi că punctul său de vedere este singurul corect. Felul în care comunicăm un argument influenţează rezultatul comunicării, o poate ajuta sau împiedica.
Să revizuim cele patru stiluri de comunicare:
Comunicarea agresivă: acest stil înseamnă satisfacerea nevoilor prin forţă (verbală, emoţională sau fizică). Dacă ai nevoie de solniţă la cină, vei rosti autoritar şi tare: „Hei, să-mi de-a cineva sarea, idioţilor!”.
Comunicarea agresivă poate transmite violenţa prin: ţipete, înjurături, insulte, îndreptarea degetului către faţa cuiva…
Comunicarea pasivă: poţi să nu spui nimic ori doar să faci aluzii la ceea ce îţi doreşti. În scena cinei, poţi sta liniştit, aşteptând ca cineva să-ţi dea sarea. Ori poţi afirma: „Ar mai fi trebuit puţină sare la mâncarea asta.” Modul pasiv de comunicare este nesănătos fiindcă are la bază gândirea de victimă. Nu implică acţiuni proactive ca aceea de a cere ce ai nevoie. Unii oameni au talentul de a citi gândurile altora, însă cei mai mulţi nu reuşesc s-o facă. Se poate ca nici cei dragi şi apropiaţi, lângă care trăieşti, să nu-ţi citească gândurile. Comunicarea pasivă arată dorinţa ca ceilalţi să ne ştie dorinţele şi să le îndeplinească ca prin magie.
În confruntări, cei pasivi (victime) vor avea astfel de atitudini sau afirmaţii:
· Un comportament de tipul „aştept şi voi vedea!”.
· Vor afirma: „Spune-mi ce să fac!” în loc de: „Spune-mi ce-ţi doreşti şi voi vedea dacă se potriveşte pentru mine”.
· Inventează scuze.
· Evită responsabilitatea cuvintelor sau acţiunilor lor.
Comunicarea asertivă: creşte şansele satisfacerii nevoilor fără a-i face pe alţii să sufere şi fără folosirea forţei. O afirmaţie asertivă sună cam aşa: „Vrea cineva să-mi dea sarea?”. Astfel, spui direct ce îţi doreşti, nu îi manipulezi pe ceilalţi şi nu foloseşti forţa, de asemenea, nu doar visezi la îndeplinirea dorinţelor.
Comunicarea pasiv-agresivă: Iată un exemplu: şeful îţi cere să arhivezi nişte lucruri, însă arhivarea nu este treaba ta. Te simţi iritat şi nedreptăţit şi le arhivezi necorespunzător. Alt exemplu: eşti de acord să faci ceva pentru partenerul tău, ceva cerut de acesta, însă nu-ţi doreşti deloc să faci acel lucru, aşa că eşti neglijent în mod intenţionat.
Lupta nebunească: foloseşte metode de comunicare neasertive. Lupta nebunească aduce în discuţie probleme vechi pentru a crea confuzie. Această luptă va opri comunicarea, va sabota relaţiile şi probabil va aduce multe pagube şi suferinţe. Poate escalada spre ţipete şi violenţă.
Metode care duc la lupta nebunească sau lupta fără rost.
De obicei, această luptă nu duce nicăieri. Iată câteva comportamente care sunt folosite în rezolvarea conflictelor, fără a aduce rezultate:
· Schimbarea regulilor în mijlocul disputei.
· Aducerea în discuţie a unor probleme vechi care nu au fost menţionate de la început.
· Ridicarea vocii pentru a intimida şi a te simţi puternic.
· Apropierea cu mâna ridicată, îndreptarea degetului către faţa celuilalt pentru a-l intimida şi a-l face să-ţi dea dreptate.
· Intreruperea celuilalt care astfel nu-şi poate exprima îngrijorările.
· A pretinde că nu eşti ascultat.
· În timp ce celălalt vorbeşte, nu asculţi, ci te gândeşti la ce ai tu de spus.
· Te asiguri că partenerul ştie că tu ai dreptate , iar el se înşeală.
· Pui porecle şi etichete jignitoare celuilalt.
· Foloseşti sacasmul: „Sigur, numai tu ai dreptate. Eu sunt praf.”
Afirmaţiile care urmează sunt tipare de gândire care opresc comunicarea şi care duc la o luptă nebunească, neconstructivă:
· Ei, nu-i chiar aşa rău cum spui!
· Să nu discutăm acum. Mai târziu poate îţi schimbi părerea.
· Dacă m-ai fi ascultat, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.
· Spui prostii acum.
· Ce părere ai despre ce ai făcut ieri?
· Uite de ce greşeşti…
O listă cu mesajele care indică oprirea discuţiei la rece:
· Recomandările
· Cearta
· Avertismentele
· Amenințările
· Dai ordine
· Dai soluţia
· Ţii prelegeri
· Instruieşti
· Comanzi
· Predici
· Faci morală
· Obligi
· Glumele şi tachinările
· Sacasmul
· Psihanalizezi
· Întrerupi
· Faci glume pe seama problemei
· Foloseşti doar logica pentru a avea dreptate
Lupta constructivă
Este o formă de comunicare care duce la rezolvarea problemelor. Când luptăm constructiv, folosim comunicarea asertivă şi rămânem concentraţi pe problemă. Partenerii se simt ascultaţi. Înainte de a începe disputa, se cade de acord asupra problemelor ce vor fi discutate.
· Dacă unul dintre voi consideră că mai sunt şi alte lucruri de discutat, notaţi-le pentru mai târziu.
· Stai focusat pe subiect şi deschis la discuţie.
· Exprimă-ţi clar limitele, dorinţele şi nevoile.
· Aminteşte-ţi să nu vezi lucrurile în alb şi negru sau bine şi rău.
· Ambii puteţi avea dreptate, dar vedeţi lucrurile din alt unghi.
· Încercaţi compromisul. Oferiţi soluţii de mijloc.
· Marea regulă: fiţi de acord cu dezacordul!
Îţi mai aminteşti de grădiniţă? Ia o gură de aer. Da, am spus grădiniţă. Gândeşte-te la acele vremuri. Atunci am învăţat să împărţim, să tragem un pui de somn, să colorăm, să spunem te rog, mulţumesc şi îmi pare rău când aduceam o suferinţă altuia. Au fost direcţii bune pentru viaţă. Încearcă să ai în minte aceste lucruri de la grădiniţă când ai de rezolvat o problemă cu cineva. Dincolo de toate, încearcă să menţii discuţia într-un ton pozitiv.
Urmează o nouă listă propusă de Yvonne, cu reguli detaliate privind lupta constructivă, din care mă opresc doar la vreo două, pentru a nu ne pierde cu totul în şirul listelor. Aveţi acces la întregul material în cadrul şedinţelor de consiliere, pentru doritori.
Regula 1 – vorbiţi pe rând. Ascultaţi-l pe celălalt. Folosiţi Ghidul de comunicare şi Planşa emoţiilor de la ceilalţi paşi ai programului care vă ajută să vă opriţi şi să ascultaţi.
Regula 2 – practicaţi ascultarea reflexivă. Pentru a fi sigur că aţi înţeles bine ce vă transmite partenerul, spuneţi-i ce aţi înţeles şi daţi-i ocazia să confirme. Dacă nu confirmă, poate va repeta mesajul într-o altă manieră. Nu uitaţi că ceea ce ascultăm şi vorbim trece prin filtrele personale. Aşa că, exprimarea nu este incorectă dacă aţi înţeles altceva, ea este doar diferită.
Regula 10 – feriţi-vă să înţepaţi. O înţepătură ca aceasta: „Vai, porţi rochia pe care ţi-am oferit-o, în sfârşit!”. Înţepătura „în sfârşit” face ca afirmaţia să fie negativă, poate chiar să rănească. Scoateţi înţepăturile din comunicare, mai ales atunci când încercaţi să rezolvaţi o problemă!
Pentru ca lucrurile să fie cât se poate de uşor de asimilat şi de practicat, autoarea se foloseşte mult de liste şi de exemple, anexate programului. Continui şi eu să vă prezint două dintre aceste liste.
Ideile iraţionale
Aceste idei interferează deseori cu funcţionarea relaţiilor tale. Ele pot împiedica o bună comunicare şi îţi pot limita experienţele şi bucuriile aferente. Îţi pot alimenta furia şi te împiedică să-ţi menţii calmul.
Ideile iraţionale sunt false credinţe. Exemple:
· Există o soluţie la orice problemă.
· Trecutul îţi determină comportamentul prezent, deci nu eşti responsabil să-ţi schimbi acest comportament pentru viitor.
· Fericirea vine din exterior, de la altcineva.
· Nu ai capacitatea de a fi fericit fără ajutor.
· Un adult trebuie să fie iubit şi respectat de toţi ceilalţi.
· Dacă nu esţi cel mai bun şi plin de succes, atunci nu eşti bun de nimic.
· Dacă lucrurile nu sunt cum îţi doreşti, este sfârşitul lumii.
· Este mai uşor să eviţi problemele, dificultăţile şi responsabilităţile, decât să le înfrunţi.
· Nu eşti nimic fără un partener.
Toate aceste idei şi credinţe sunt în detrimentul menţinerii calmului. Ele îţi colorează în culori sumbre dialogul interior.
Gândirea distorsionată
Abilitatea de a-ţi face relaţii sănătoase poate fi distrusă şi de gândirea distorsionată. Astfel de tipare de gândire influenţează comunicarea clară şi directă. Pot chiar opri comunicarea sau anula şansa rezolvării unei probleme.
· Trebuie să… apare deseori în comunicarea noastră, sugerând că interlocutorul ştie ce ai tu nevoie şi nu-ţi respectă dreptul la decizie.
· Să iei totul personal este tot un fel de gândire distorsionată. Unele lucruri, pur şi simplu, nu sunt despte noi.
· Dreptatea este o formă de gândire distorsionată. Cu siguranţă, cunoşti expresia „Viaţa nu e dreaptă”. Ei bine, este chiar aşa, iar dacă îţi însuşeşti acest concept, vei fi mult mai fericit.
· Când crezi că ceilalţi se vor schimba dacă faci plângeri, ţipi sau îi manipulezi, e un alt exemplu. Oamenii nu se schimbă când sunt atacaţi.
· Etichetarea intră de asemenea între gândurile distorsionate. Oamenii unei rase nu sunt toţi răi sau toţi buni. Blondele nu sunt toate prostuţe, sunt mulţi alţi oameni proşti. Nu toate femeile sunt supuse şi nu toţi bărbaţii duri. Ai prins ideea…
· Să crezi că cineva are sigur dreptate, iar celălalt sigur se înşeală este o mare eroare. Se poate ca doi oameni să fie în dezacord şi să aibă dreptate amândoi. Ei pot asista la acelaşi eveniment, pot sta în aceeaşi încăpere o zi întreagă şi totuşi, pot avea experienţe diferite. Experienţa cuiva este adevărată pentru acea persoană şi pentru realitatea sa.
· Se încadrează bine aici şi gândirea în alb şi negru. Gândurile sunt de obicei într-o zonă gri, nu sunt cu totul albe sau cu totul negre. Acest lucru se poate aplica şi relaţiilor, unde nu este doar fiecare cu realitatea sa, mai apare şi o zonă gri de luat în considerare. O formă de gândire distorsionată este aceea în care crezi că celălalt ştie ce ai tu nevoie doar fiindcă ţine la tine. Nu toţi stim să citim minţile oamenilor. Dacă vrei să fii împlinit şi nevoile să-ţi fie satisfăcute, atunci comunică în mod clar aceste nevoi şi dorinţe.
Multe liste!!! Sper că n-aţi capitulat. Dacă v-aţi pierdut în ele, recitiţi şi mai ales practicaţi! Păstrând în minte lucrurile învăţate chiar de la grădiniţă, dialogând până şi-n sinele nostru cu respect faţă de ceilalţi, schimbarea se întâmplă natural.
Vin în curând cu Pasul 6 – despre rolul activităţii fizice în menţinearea stării de calm.
sursa: "Seven Steps to Keep Your Cool" by Yvonne Sinclair M.A.- Anger Specialist
