Sub aparențe

Teoria Aisbergului

- bună de pus în practică în situații dificile și nu numai

Cum ar fi să ne imaginăm un aisberg când aerul devine irespirabil și dogoarea soarelui e greu de suportat? Și să nu rămânem doar la imagine. Să-i simțim apropierea, suflul, să-l atingem, să auzim susurul gheții topite care se prelinge și izul acela din aer când ninge la munte.
Ziua caniculară m-a inspirat să scriu despre aisberg, un cuvânt rătăcit prin cartea de parenting pe care-o frunzăresc. Căutând teoriile care folosesc analogia cu aisbergul, am început cu un concept literar asociat lui Hemingway, cel care a scris concis și sugestiv, lăsând cititorului descifrarea textului, aflarea înțelesului profund, neexprimat direct prin cuvinte, rămas în subtext, ca partea nevăzută a aisbergului.
Metafora aisbergului este asociată ades și cu teoriile psihanalitice ale lui Freud. Comportamentul uman și motivațiile noastre sunt influențate de factori subconștienți și inconștienți. Acești factori, acționând asupra gândurilor și emoțiilor, ne determină comportamentul. Atunci când explorăm partea din adânc, putem înțelege mai bine motivele din spatele acțiunilor noastre și putem facilita vindecarea și schimbarea comportamentului, aducând la suprafață, în conștient, traumele și conflictele nerezolvate.
Revenind la parenting, Kay Kuzma, în Ascultarea de bunăvoie, ne sugerează să ne gândim la un aisberg de câte ori copilul face ceva care ne displace și chiar să facem un antrenament din aceasta, pentru a vedea ce a determinat acel comportament, înainte de a sancționa atitudinea copilului. Atunci când tăiem vârful aisbergului, sunt șanse ca acesta să scoată din nou o parte la suprafață. În cazul copiilor, apare alt comportament ostil, de multe ori mai exagerat, provocat de aceleași sentimente. Iar comportamentul este doar vârful aisbergului, cam 10-20% din întreg.
Pentru a explora simțămintele lăuntrice e necesar să ascultăm. Întrebăm și ascultăm. Întrebările sunt menite numai să stimuleze exprimarea care va elibera acel sentiment, recunoscut și acceptat de noi ca firesc. Poate fi suficient să tăcem și să arătăm că ascultăm prin limbajul corporal. După ce trece furtuna emoțională, vom trece la rezolvarea problemei în mod rațional.
Și nu mi-am oprit aici explorarea aisbergului, fiindcă teoria se aplică la fel de bine în medicină, rezolvarea problemelor, marketing, management, IT, educație... și oriunde este necesar să înțelegem influența factorilor invizibili.

Testele și evaluările școlare reflectă doar o mică parte a cunoștințelor și abilităților elevilor, multe dintre acestea rămân sub suprafață.
Simptomele observabile ale unei boli sunt doar o parte a diagnosticului. Genetica, stilul de viață, istoricul medical sunt foarte importante în înțelegerea și tratarea acesteia.
In spatele aplicațiilor informatice pe care le folosim stau codări, testări și procese complexe despre care nu știm mare lucru.

Iar în spatele imaginii în care ilustrez modelul aisberg al personalității, se ascund pasiunile mele pentru artă și terapie, printre multe altele încă necercetate.

Pentru a vedea cât de practic este acest model de gândire, recomand un exercițiu de imaginație care poate fi considerat o meditație: desenează un aisberg cu tema SUCCESUL! Poți alege o arie a vieții în care vrei să te dezvolți, iar desenul va arăta ca o hartă mentală.

Prin urmare, să ne gândim la aisberg pentru a evita efectul Titanic!

Referință:

Ascultarea de bunăvoie de Kay Kuzma