Confesiuni - un joc intelectual

Metoda Portretul Chinezesc

Terapia prin scris

Un joc popular în sec. al XIX-lea, în saloanele aristocratice, numit Confesiuni sau Albumul prieteniei, consta într-un chestionar format din scurte întrebări destinate dezvăluirii trăsăturilor de personalitate, valorilor și pasiunilor. Marcel Proust, cel care a făcut acest chestionar celebru, l-a completat prima data în adolescență, în albumul prietenei sale, fiica unui președinte francez, iar mai târziu, aproape de 20 de ani, l-a refăcut cu răspunsuri mai elaborate, în acord cu maturizarea sa timpurie (specifică tinerilor acelor vremuri) și cu o filosofie de viață deja conturată.
Luând diferite forme de-a lungul timpului, începând cu perioada Belle Epoque, nenumărate celebrități au fost supuse testului cunoscut astăzi drept Chestionarul lui Proust, dintre care amintesc pe Martin Scorsese, Shirley MacLaine, Aretha Franklin și Eric Clapton. Un post de televiziune francez a adaptat lista de întrebări pentru intervievarea invitaților unei emisiuni mondene, iar revista Vanity Fair a editat o versiune cu impresionantele răspunsuri ale lui Proust și are o rubrică permanentă cu chestionarul adresat unor personalități contemporane. De asemenea, site-ul Pagina de psihologie prezintă astfel de interviuri cu diferite personalități de la noi, iar în emisiunea Profesioniștii, Eugenia Vodă își încheia interviurile cu întrebări după o variantă adaptată a chestionarului.
Imi amintesc că în adolescență foloseam ceva asemănător, numit Oracol, în care adresam colegilor și prietenilor întrebări ca: Ce părere ai despre mine? Cine e prietena ta cea mai bună? Cui ai oferit prima oară flori? Te-ai îndrăgostit vreodată? Acel caiet secret devenea un adevărat Jurnal Artistic, fiind ornat cu desene, decupaje, fotografii și tot felul de creații.
Găsești online diferite versiuni ale chestionarului care te ajută să-ți explorezi și să-ți înțelegi mai bine personalitatea, iar în continuare, îți prezint un exercițiu preluat din Terapia prin Scris de Laure d’Astragal, numit Portretul Chinezesc, în varianta simplă și în varianta Proust.
Portretul Chinezesc este o metodă de auto-descoperire și analiză a personalității, folosită în special în interviuri și jocuri de cunoaștere. Se bazează pe analogii și asocieri imaginative, cerând identificarea cu diverse elemente (obiecte, animale, fenomene naturale etc.) pentru a dezvălui trăsături ascunse ale personalității.
Această metodă a fost popularizată de Laure d'Astragal, scriitoare și jurnalistă franceză, care a adaptat tehnica pentru a face interviurile mai captivante și introspective. Deși metoda nu are o origine chineză autentică, numele sugerează o abordare filozofică, asemănătoare cu simbolismul asiatic. Această metodă recurge la metafore prin care putem exprima ceea ce uneori ne este greu să recunoștem, deschizând uși interioare către inconștient.
Unde poate fi folosit Portretului Chinezesc?
* În psihologie și dezvoltare personală este folosit ca exercițiu de introspecție.
* În interviurile pentru recrutare ajută angajatorii să înțeleagă mai bine candidații.
* În jocuri de societate creează o atmosferă relaxată și stimulează creativitatea.
* În literatură și artă poate fi un instrument de construcție a personajelor.
Răspunde mai întâi tu insuți la chestionare, apoi fă testele celor din familie și prietenilor, pentru a-ți înțelege rolul în relație cu aceștia. Poți să transformi totul într-un joc de societate, în care vă faceți reciproc portretele, să vedeți cum vă percepeți unul pe altul și ce puncte comune aveți.
Apoi, acordă-ți timp să reflectezi la posibilele conexiuni care s-au creat în minte pentru a trece de la un cuvânt la altul, de la o alegere la alta. Permite-ți să fii autoironic, să privești asocierile cu indulgență și umor.
Întrebările au forma: Dacă ai fi un/o..., ce ai fi?, iar respondentul trebuie să aleagă un răspuns care să-l reprezinte cel mai bine.

1. Portretul Chinezesc

Dacă aș fi:
Un obiect ………………….………
O poezie ………………….………….
O culoare ……….…………………
Un film ……….…………………..
O piatră prețioasă ……….……
Un tablou ……….………………..
Un parfum ……….………………
O floare ………..………………….
Un joc …….……….……………….
Un fel de mâncare ….………..
O literă ……….……………………
Un păcat ………………………….
O băutură ……….……………….
Un element ……….…………….
Un animal ……...……………….
Un anotimp …………………….
Un mit …………………………
Un proverb ……..……………..
Un cântec ……..……………….
O deviză ……..………………….
În etapa de reflecție, fă o traducere a limbajului metaforic pentru a înțelege ce ai exprimat, în această manieră: un animal exprimă trăsăturile de caracter, culoarea poate fi asociată cu stările emoționale, muzica exprimă preferințele și temperamentul etc.

2. Portretul Chinezesc in varianta Proust (Chestionarul lui Proust)

1. Principala mea trăsătură de caracter
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
5. Principalul meu defect
6. Îndeletnicirea mea preferată
7. Cum îmi imaginez fericirea
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
9. Ce aș vrea să fiu
10. Locul unde aş vrea să trăiesc
11. Culoarea mea preferată
12. Floarea care-mi place
13. Pasărea mea preferată
14. Prozatorii mei preferaţi
15. Poeţii mei preferaţi
16. Eroii mei preferaţi din literatură
17. Eroinele mele preferate din literatură
18. Compozitorii mei preferaţi
19. Pictorii mei preferaţi
20. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
21. Personajele din istorie pe care le admir cel mai mult
22. Numele preferate
23. Ce urăsc cel mai mult în viață
24. Reforma pe care o admir cel mai mult
25. Personajele din istorie pe care le detest cel mai mult
26. Ce dar de la natura aș fi vrut să am
27. Cum aş vrea să mor
28. Starea mea de spirit în prezent
29. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
30. Deviza mea
Această variantă combină două metode de explorare a personalității: Chestionarul lui Proust, cunoscut pentru profunzimea introspectivă, și Portretul Chinezesc, bazat pe analogii simbolice. Este folosită pentru a înțelege mai bine gândirea și sensibilitatea unei persoane. Folosind o notă ludică și creativă, explorează aspecte vulnerabile ale personalității (principalul defect), oferă indicii despre valorile și idealurile individuale (personaje istorice), dezvăluie aspirațiile și identificările culturale (un erou literar), ilustrează tendințele inconștiente sau excesele caracteriale (ce prefer/detest)…
Pentru delectare, poți citi răspunsurile lui Proust la același chestionar, în două momente cheie ale vieții sale. (Link: Chestionarul lui Proust) Mai întâi, răspunsurile lui Proust adolescent, găsite în albumul prietenei sale, Antoinette Faure. Acest chestionar arată că, încă de la o vârstă fragedă, Proust avea o sensibilitate profundă și o viziune idealistă asupra lumii. Răspunsurile sale trădează nevoia de afecțiune, admirația pentru frumusețe și preocuparea pentru moralitate, teme ce vor deveni esențiale în opera sa.
Marcel Proust răspunde iarăși la chestionar, pe la vârsta de 20 de ani (circa 1890), cu ocazia unui eveniment social. De data aceasta, răspunsurile reflectă trecerea de la idealismul adolescentin la o gândire mai matură și mai introspectivă și anticipează temele din opera lui Prust, mai ales obsesia pentru memorie, iubire și artă.
Preocupările scriitorului pentru auto-descoperire și analiza profundă a condiției umane, reflectate de chestionar într-un portret static dintr-un moment al vieții, devin o călătorie complexă prin memorie, timp și conștiință, în marele său roman În căutarea timpului pierdut.
Într-un mod plăcut, reconfortant și creativ, folosind scrisul și chestionarele prezentate aici, poți face o călătorie plină de surprize, în trecut și în interior. Iar după atâtea întrebări și răspunsuri, în loc de concluzie, îți las o ultimă întrebare de introspecție, atotcuprinzătoare, în același stil al chestionarului proustian:
Dacă ai fi un roman, care ar fi titlul?