Vestea bună este că urmează
ultimul pas al Programului de Gestionare a Furiei. Totuşi, călătoria nu se încheie aici, fiindcă obiceiurile nu
dispar peste noapte, ele intră în natura noastră şi asta le face tare
îndărătnice la schimbare. Programul, cu toată simplitatea lui dusă la extrem, nu ne
aduce niciun folos dacă nu repetăm iar şi iar, până conştientizăm ce simţim, ce
vrem şi ce spunem şi mai departe, până când cele învăţate rescriu vechile tipare de comportament. Dacă
ai parcurs cei 7 paşi, ai observat cu siguranţă şi alte beneficii ale comunicării
asertive şi ale controlului emoţional, dincolo de cel vizat prin program.
Dacă nu i-ai parcurs sau vrei să revezi întregul program, iată linkurile:
Pasul 1 - Explorarea emoţiilorPasul 2 - Observarea furiei
Pasul 3 - Exprimarea de la primele semne
Pasul 4 - Declanşatorii
Pasul 5 - Dialogul interior
Pasul 6 - Asculta corpul
Program de Gestionare a Furiei în 7 paşi
Pasul 7 - Comunicarea
Comuncarea este un aspect foarte important pentru orice fel de relaţie. Felicitări pentru iniţiativa de a începe această călătorie către relaţii sănătoase cu acest program. Schimbarea comportamentului nu este uşoară. Comunicăm după anumite tipare încă de când ne naştem. Schimbarea unui fel de a comunica necesită concentrare şi timp. Schimbarea dă roade şi ne recompensează eforturile pe măsură ce învăţăm să comunicăm eficient nevoile şi sentimentele noastre.
Adoptarea unui nou mod de comunicare poate fi plictisitoare. E ca atunci când mergi la stomatolog, iar acesta îţi spune că felul în care te speli pe dinţi este cu totul greşit. Acesta îţi spune să nu-ţi mai perii dinţii în sus şi-n jos, ci să perii de sus în jos, iar în jos şi iar în jos şi apoi de jos în sus, sus, sus. Schimbarea metodei te va forţa să încetineşti şi să te concentrezi. La început, noul comportament pare ciudat şi dificit. Însă, după ce practici o vreme, noua metodă devine extrem de familiară, poate deveni chiar un automatism, ca vechiul mod.
Se întâmplă la fel în procesul de schimbare a modului de comunicare. E nevoie să încetineşti ritmul şi să fii atent.
Multe comportamente problematice le învăţăm în copilărie, mai ales când a fost o copilărie grea. Mediul ne forţează să adoptăm anumite obiceiuri şi comportamente pentru a supravieţui acelor încercări. Însă, comportamentele învăţate atunci pot interfera cu o relaţie reuşită.
Învăţând să comunicăm într-un mod eficient, orice problemă de relaţie poate fi rezolvată. Totuşi, nu înseamnă că rezolvarea va fi neapărat pozitivă. Este posibil să descoperim că nu suntem fericiţi cu acea relaţie şi că trebuie să trecem mai departe.
Dacă avem o comunicare eficientă, este mai probabil să rezolvăm problemele şi să facem relaţia să funcţioneze. Multe cupluri au frecvente dezacorduri şi certuri. Odată ce încetinesc şi ascultă, încep să realizeze că se află în aceeaşi barcă cu partenerul. Învaţă conceptul de „a fi diferit”, în loc de a fi bine sau rău.
Dacă-ţi spui că numai unul are dreptate şi celălalt se înşeală, eşti setat să eşuezi. Gândeşte-te să fii de acord cu dezacordul celuilalt. Gândeşte-te să-i dai dreptul partenerului să fie diferit de tine. Gândeşte-te să încetineşti şi să asculţi cu adevărat cuvintele şi emoţiile partenerului. Formula comunicării oferită aici îţi va permite să dobândeşti un comportament nou şi benefic.
Comunicarea este cheia care le permite celorlalţi să ştie cum ne simţim şi ce avem nevoie. Comunicăm în multe feluri. Limbajul corpului sau mersul nostru pot comunica despre cine suntem, cum ne simţim şi starea noastră de sănătate. Ochii comunică emoţii şi opinii. Până şi gesturile sau icnetele comunică. Felul în care atingem sau nu atingem spune ceva despre noi. Cuvintele nu sunt singurele instrumente de comunicare.
Vei vedea în continuare câteva exemple din care poţi învăţa cum să foloseşti cuvintele pentru a fi auzit şi înţeles. De asemenea, vei vedea un mod de a comunica astfel încât să simţi că eşti ascultat. Modul asertiv de comunicare face ca nevoile şi sentimentele să fie auzite şi poate să se întâlnească într-un mod fericit şi sănătos şi să vă apropie unul de celălalt.
Reţine!
Poţi fi de acord cu dezacordul.
Nu există corect sau greşit, doar diferit.
Puteţi experimenta acelaşi eveniment şi să aveţi amintiri şi perspective diferite asupra lui.
Înainte de a continua, te invit la o revizuire a celor patru tipuri de comunicare discutate la Pasul 5 (click pentru detalii).
Comunicarea poate fi:
· Pasivă
· Agresivă
· Pasiv-agresivă
· Asertivă
Asertiv nu este cel mai îndemânos termen, aşa că-mi permit o definiţie personală. Aş spune că ai un comportament asertiv atunci când eşti tranşant şi, în acelaşi timp, binevoitor, spui ce ai de spus, ceri ce ai de cerut cu bună-voinţă, fără a-l răni pe celălalt. Ne putem îndeplini dorinţele fără a supăra pe nimeni. Aşadar, fii Tranşant cu Bună-Voinţă. :)
Filtrele din comunicare
Yvonne vine cu o poveste inspirată care ilustrează filtrele vieţii, acele moduri în care învăţăm să vorbim, să ascultăm, să ne exprimăm furia şi, în general, să comunicăm.
John s-a născut şi a crescut în Suedia. După absolvirea colegiului, s-a mutat la New York. A trăit acolo cam şase luni până când a început să-i fie tot mai de dor de casă.
Într-o dimineaţă, mergea cu metroul spre serviciu când o femeie blondă a urcat şi s-a aşezat lângă el. A fost impresionat de frumuseţea părului ei blond care i-a amplificat dorul de casă. Îi lipsea mult Suedia cu blondinele ei. La coborâre, John s-a întors şi i-a spus femeii: „Ai un păr foarte frumos!”. Kate crescuse în Broncs, unde dacă cineva comenta despre păr, însemna că gândeşte: „Blondele sunt prostuţe”.
Aşa că Kate s-a uitat urât la John şi s-a grăbit spre serviciu, unde avea să le spună colegilor despre nesimţitul întâlnit în metrou. Intâmplarea i-a provocat lui John mai mult dor de ţara sa. Avea şi el să le spună colegilor despre acea femeie nepoliticoasă de la metrou.
Dar iată povestea MEA despre cum s-au derulat lucrurile:
Kate s-a întors către John (este vorba despre ascultarea reflexivă): „Crezi că sunt prostuţă?” (airhead= expresia în jargon pentru prost şi superficial) John a fost puţin şocat şi a spus: „Nu! Cred că părut tău e frumos şi îmi aminteşte de ţara mea natală, de Suedia.”
Şi, ei bine, Kate şi John au luat atunci prânzul împreună, apoi s-au căsătorit şi au trăit fericiţi… ce minunat!
Este mult de la un prânz până la „au trăit fericiţi pentru totdeauna”. Relaţiile au nevoie de timp şi energie pentru a fi clădite şi menţinute. Ele sunt entităţi vii. Uneori trebuie să alegi între o relaţie abuzivă şi o singurătate apăsătoare. Este alegerea ta.
Acest program îţi oferă instrumente pentru a construi relaţii sănătoase şi puternice şi te invaţă cum să creşti aceste relaţii.
Dacă pui aceste unelte înapoi în trusa lor, nimic nu se va schimba. Totul este la îndemâna şi alegerea ta. Este o vorbă: „O relaţie are nevoie de doi.” Doi oameni lucrând împreună spre acelaşi scop.
Să începem cu temelia relaţiei.
Aveţi aici un format pentru comunicarea de bază. Acest format este simplu pe de-o parte şi complicat pe de alta. Formatul este simplu, însă tu te exprimi în felul tău de când eşti pe lume, ceea ce face schimbarea grea. Este ca şi cum ai învăţa un nou dans. Ai nevoie de atenţie, exersare şi străduinţă până când va deveni un automatism ca dansul, mersul pe bicicletă, spălatul pe dinţi sau învăţarea unui nou program informatic.
Acest format te ajută să vorbeşti cu cineva fără să ridici degetul la el. Te ajută să-ţi identifici sentimentele când ţi se întâmplă ceva. Te ajută să-ţi identifici nevoile şi dorinţele. Prin urmare, această formă nouă de comunicare este mai mult pentru tine decât pentru oricine altcineva.
În partea a doua, ai un format pentru ascultarea reflexivă. Acesta te va încetini din ritm pentru a-l asculta cu adevărat pe celălalt, în loc să te gândeşti la ce va urma să spui tu atunci când el vorbeşte. Acest lucru îţi va permite să-i confirmi celui ce vorbeşte că l-ai ascultat şi să-i spui dacă ai auzit mesajul aşa cum a dorit să fie auzit.
Exemple:
Tu spui: „Mă poţi ajuta cu grădina în acest weekend?”
Partenerul aude: „Tu nu faci niciodată nimic.”
Ascultând reflexiv ar însemna ca partenerul să spună: „Ce aud eu este că mă faci leneş?”, iar tu poţi clarifica: „Nu, doar vreau să mă asigur că suntem amândoi disponibili pentru grădină în weekend.”
Filtrele împiedică sau ajută comunicarea. Ca John şi Kate, putem auzi ceva cu totul diferit faţă de intenţia vorbitorului. Nici vorbitorul şi nici ascultătorul nu greşesc.
Continuăm cu Ghidul de Comunicare, un excelent instrument pentru a vorbi cu oricine: cu copiii, cu şeful, cu mama, tata, sora sau cu oricine altcineva.
Ghidul de Comunicare
Prima persoană (A)
Când ……………………… (se întâmplă acest lucru)
mă simt ………………...... (starea emoţională, vezi Planşa Emoşiilor de la Pasul 1)
fiindcă …………………….
şi doresc …………………
(Fii scurt şi la obiect. Astfel vei identifica emoţiile, de ce apar ele şi nevoile tale.)
Persoana a doua (B)
Ce te aud spunând este că…………………………
Aceasta este ascultarea reflexivă. Lasă deoparte glumele, exprimă ce ai auzit sau emoţiile legate de ce ai auzit. Fii scurt.
Dacă ce a auzit persoana B nu este ceea ce a vrut să spună A, acesta va reformula cele spuse pentru o mai bună înţelegere.
Persoana A
Nu asta am vrut să spun, ci……………………
Vorbim şi ascultăm prin filtrele vieţii. Ceea ce spune şi intenţionează cineva poate fi cu totul diferit de ce aude celălalt.
Dezarmant de simplu, nu-i aşa? Totuşi, fără practică nu vom reuşi să comunicăm astfel. De aceea, vă dau o temă pentru acasă. (Ştiu că adoraţi temele.)
Folosind formatul prezentat anterior, practicaţi comunicarea în acest mod măcar 10 minute pe zi. Încercaţi, pe rând, să fiţi în rolul persoanei A sau B. Feriţi-vă să înţepaţi. De exemplu: „În sfârşit, porţi rochia pe care ţi-am oferit-o.” Prin „în sfârşit”, afirmaţia devine sarcastică, iar complimentul, o înţepătură.
Fă afirmaţii despre tine şi sentimentele tale, nu despre deficienţele celuilalt. Reţine aceasta pe tot parcursul practicii tale.
La partea „mă simt...” vorbeşte despre o emoţie, nu despre stări fizice sau gânduri. Foloseşte Planşa Emoţiilor şi nu te grăbi. Unii oameni nu sunt conştienţi de emoţiile lor. Emoţiile doar există. Nu sunt corecte sau greşite. Nu sunt bune, nu sunt rele. Se pot simţi într-un fel bun sau rău, neplăcut. Ele sunt în permanenţă. Uneori sunt tăcute, liniştite, neobservabile, alteori ca uraganele. În orice caz, tot timpul simţim ceva. Dacă nu eşti foarte conectat cu emoţiile tale, întreabă-te mereu, de câteva ori pe oră: „Ce simt acum?”.
Partea „şi îmi doresc…” nu doar transmite celuialt ce-ţi doreşti, clarifică şi pentru tine care-ţi sunt nevoile legate de subiect.
Iată cum ar trebui să sune în formatul completat:
Când vii acasă şi începi să ţipi,
mă simt furios
fiindcă şi eu sunt obosit şi amândoi suntem implicaţi în asta
şi îmi doresc să ştiu ce ai nevoie pentru a-ţi schimba dispoziţia, căci şi eu îmi doresc o seară liniştită.
Şi iată varianta neadecvată:
Când vii acasă şi începi cu ţipetele urâte
simt că-mi vine să las totul baltă
fiindcă tu totdeauna (totdeauna şi niciodată sunt indicii ale pierderii controlului) ţipi şi niciodată nu mă iei în seamă
şi îmi doresc să termini cu gălăgia.
Observi diferenţa? Primul model este despre tine, emoţiile şi dorinţele tale. Al doilea este un atac la adresa celuilalt.
Aminteşte-ţi! Obţii ceea ce vezi. Este valabil pentru orice relaţie. Dacă vezi în continuu doar aspectele negative, vei avea parte şi mai mult de acestea. Dacă recunoşti aspectele pozitive şi comportamentele pe care doreşti să le vezi mai des, vei obţine tot mai multe din acestea.
Nu te arunca în folosirea acestui format înainte de a-l practica suficient, înainte de a te acomoda cu ritmul, cu îmbinarea cuvintelor şi de a fi mai conectat cu ceea ce simţi. Dă-ţi şansa de a creşte această schimbare treptat. Oferă-ţi şansa unui nou început şi aceea de a fi fericit.
Practică exprimarea personală în moduri în care ceilalţi să audă şi să înţeleagă ce-ţi doreşti ca ei să audă. Acest mod de exprimare te va ajuta în orice fel de relaţie şi chiar în comunicarea ocazională.
Furia
Încă vreo două cuvinte despre furie, înainte de a încheia acest program. FURIA este doar o emoţie. Se simte într-un fel rău, neplăcut, dar nu este rea. Ce facem noi cu furia uneori funcţionează pentru noi, alteori ne aduce probleme. Comunicăm despre furia noastră într-un fel sănătos şi pozitiv fiind asertivi ŞI furioşi. Putem fi FURIOŞI pe cineva şi totuşi să-l iubim.
Te felicit din toată inima pentru parcurgearea acestui material şi, dacă ai urmat programul propus, pentru curajul de a încerca să te schimbi învăţând noi comportamente. „Obiceiul învechit nu-i uşor de lecuit”. Ca să obţii rezultate de durată trebuie să munceşti mult, să fii perseverent şi să nu laşi vechile obiceiuri să revină.
Când am citit prima dată acest material, mi-am găsit în el multe răspunsuri şi am făcut un exerciţiu de imaginaţie. M-am gândit: Cum ar fi viaţa dacă oamenii ar fi mai relaxaţi şi totodată mai atenţi, mai deschişi la comunicare, dacă tot mai mulţi oameni ar fi conştienţi de aceste lucruri simple şi s-ar strădui să comunice asertiv sau tranşant cu bună-voinţă, cum mi-am permis să răstălmăcesc asertivitatea? Acest gând m-a convins să încep munca de traducere şi să ofer tuturor programul. Sper ca, la rândul tău, să consideri că merită să-l dai mai departe.
sursa: "Seven Steps to Keep Your Cool" by Yvonne Sinclair M.A.- Anger Specialist
Continuă călătoria cu Harta Satului!