Mindfulness
Ce frumoasă este viaţa,
mai ales când auzi aceste vorbe spuse din tot sufletul de propriul copil.
Şi ce frumoasă este viaţa în vacanţă…
Starea mea mindful, pe lângă cele de mai sus, se datorează şi ultimelor mele studii de specializare în mindfulness şi well-being, încheiate zilele acestea. Mă bucur că am acceptat invitaţia Univ. Rice şi am urmat aceste cursuri cu dorinţa de a completa ce am început în domeniul dezvoltării personale, al art-terapiei şi al psihologiei pozitive. Poate că această nouă stare, la care am ajuns după multe meditaţii şi practici mindfulness, a dus la moartea subită a lăudătorilor mei şi sper că şi a multor angoase, judecăţi şi tipare nesănătoase. Poate că nu aş fi început sau nu aş fi reuşit să închei şi să-mi obţin specializarea, dacă acest curs nu s-ar fi potrivit aşa bine cu starea de vacanţă. Aşa că sunt recunoscătoare vacanţei, Univ. Rice şi naturii generoase care mă înconjoară şi-mi dă răcoare în zilele toride.
De acum, îmi îngădui să huzuresc cu adevărat, ca un student după sesiune şi ca o mama în vacanţa mare. Însă, nici nu m-am gandit bine la acest dolce far niente, că în minte s-au şi conturat secvenţe din tot felul de programe pe care mi-aş dori să le pun la punct şi virgulă: pentru atenţie şi concentrare, anti-bullying, anti-stres, furie şi prejudecată, cum să trăieşti cu echilibru şi calm, etc. plus scenariile unor ateliere de creaţie şi terapie. Cam asta face mintea. Nu ne prea dă pauză. Şi atunci… ne-o luăm noi.
Cum?
* Stând în mijlocul naturii. Ore sau zile în şir în care doar privim. Câte culori văd acum în jur? Câte nuanţe diferite de verde pot distinge? Hai să surprind culorile în fotografia verii!
* Stând printre oameni. Înregistrând expresii fugare ale bucuriei simple.
Cursul mi-a dat acest răgaz şi această experienţă. O săptâmănă întreagă, am admirat culori. O altă săptămănă, am fotografiat chipuri şi am descoperit o lume care exista în jurul meu fără s-o observ, o lume plină de bucurie exprimată fugar.
Aştept cu nerăbdare să împărtăşesc cu voi mult mai mult din noua mea experienţă numită specializare mindfulness şi din toate care or mai veni, căci, văd eu bine, m-am pornit pe un drum de specializare continuă şi minunată.
Iar acum, vă împărtăşesc doar acest Apus de soare în coacăzărie şi vă îndemn să pozaţi multe apusuri şi răsărituri, zâmbete şi îngândurări şi foarte multe mirări.
Şi ce frumoasă este viaţa în vacanţă…
Starea mea mindful, pe lângă cele de mai sus, se datorează şi ultimelor mele studii de specializare în mindfulness şi well-being, încheiate zilele acestea. Mă bucur că am acceptat invitaţia Univ. Rice şi am urmat aceste cursuri cu dorinţa de a completa ce am început în domeniul dezvoltării personale, al art-terapiei şi al psihologiei pozitive. Poate că această nouă stare, la care am ajuns după multe meditaţii şi practici mindfulness, a dus la moartea subită a lăudătorilor mei şi sper că şi a multor angoase, judecăţi şi tipare nesănătoase. Poate că nu aş fi început sau nu aş fi reuşit să închei şi să-mi obţin specializarea, dacă acest curs nu s-ar fi potrivit aşa bine cu starea de vacanţă. Aşa că sunt recunoscătoare vacanţei, Univ. Rice şi naturii generoase care mă înconjoară şi-mi dă răcoare în zilele toride.
De acum, îmi îngădui să huzuresc cu adevărat, ca un student după sesiune şi ca o mama în vacanţa mare. Însă, nici nu m-am gandit bine la acest dolce far niente, că în minte s-au şi conturat secvenţe din tot felul de programe pe care mi-aş dori să le pun la punct şi virgulă: pentru atenţie şi concentrare, anti-bullying, anti-stres, furie şi prejudecată, cum să trăieşti cu echilibru şi calm, etc. plus scenariile unor ateliere de creaţie şi terapie. Cam asta face mintea. Nu ne prea dă pauză. Şi atunci… ne-o luăm noi.
Cum?
* Stând în mijlocul naturii. Ore sau zile în şir în care doar privim. Câte culori văd acum în jur? Câte nuanţe diferite de verde pot distinge? Hai să surprind culorile în fotografia verii!
* Stând printre oameni. Înregistrând expresii fugare ale bucuriei simple.
Cursul mi-a dat acest răgaz şi această experienţă. O săptâmănă întreagă, am admirat culori. O altă săptămănă, am fotografiat chipuri şi am descoperit o lume care exista în jurul meu fără s-o observ, o lume plină de bucurie exprimată fugar.
Aştept cu nerăbdare să împărtăşesc cu voi mult mai mult din noua mea experienţă numită specializare mindfulness şi din toate care or mai veni, căci, văd eu bine, m-am pornit pe un drum de specializare continuă şi minunată.
Iar acum, vă împărtăşesc doar acest Apus de soare în coacăzărie şi vă îndemn să pozaţi multe apusuri şi răsărituri, zâmbete şi îngândurări şi foarte multe mirări.

Să aveţi soare, să aveţi ploaie, să aveţi munte, să aveţi mare şi să fiţi prezenţi aici şi acum.