Reconciliere si vindecare

Să vină primăvara

peste amintiri uitate, însă rămase.

să vină ca un zbor de fluturi, ca un parfum de rose,

să ne simțim iar liberi a ne bucura.

Pentru toate femeile, mamele, bunicile, fiicele! 

Practica iertării: HO’OPONO PONO

Tema mea de reflecție pentru astăzi, culeasă dintr-un manual întreg pentru trei luni de astfel de reflecții, a fost: Ce-ar fi dacă rostul vieții ar fi veselia?
Manualul ghidează ușor procesul de reflecție cu întrebări asupra sensului vieții. Îl știm? Îl știe cineva? O fi același pentru oricine? L-am împrumutat de la altcineva? Dar dacă l-am crea noi înșine, ce am alege? Ceva greu, care ne face să suferim sau ceva care să ne încânte? Ce ne-ar opri să alegem veselia?
Așa a început ziua mea mindful, iar astfel de teme aduc totdeauna expansiune.
Îmi propusesem să vă povestesc despre ACT, o terapie în studiu pentru mine, însă mă rezum aici doar la câteva cuvinte, fiindcă vreau să vă duc și pe voi acolo unde m-a dus expansiunea, iar pentru aceasta am de pus la punct o traducere. Așadar, ce este ACT? Este Terapia prin Acceptare și Angajament sau tehnici de acceptare și angajament în coaching. Sunt atentă la aceste nuanțe, așa cum sunt și în a face distincția dintre programele destinate dezvoltării personale, actualizării de sine și cele destinate terapiei. În paranteză să zicem, dezvoltarea personală este de la sine terapeutică. Și acum am amestecat totul așa de strașnic, încât idea inițială de a scrie doar de prin cărți și de a traduce în postarea de față, se vede mult mai inspirată. Totuși, iată câte ceva și despre ACT, o terapie modernă, din al treilea val, la care nu puteam ajunge fără să trec prin toate celelalte metode, tehnici și abordări. În primul rând, ACT are la bază mindfulness pentru a ne pune în contact cu momentul prezent, pentru a fi în întregime prezent, aici și acum. ACT ne orientează către o acțiune angajată, ceea ce personal am tradus prin comportament conștient, prin care facem ceea ce contează, având deschiderea necesară, obținută prin acceptare și ieșire din sinele conceptual.
Se vede chiar și din prezentarea mea succintă că ACT este o abordare complexă, provocatoare, uneori contra-intuitivă. Sper că mi-am găsit în sfârșit nașul. Pare greu, însă și foarte valoros să acționezi prin ACT. Alături de logoterapie și de psihologia pozitivă, noua terapie în studiu mă ajută să-mi rafinez programele și intervențiile experiențiale.
Deși pare că sar de la una la alta, suntem în același film despre mindfulness și acceptare. În cele ce urmează, am tradus povestea mantrei Ho’opono pono, adusă din Hawai anume pentru cititorii mei, pusă în versuri și muzică, pe care am plâns, m-am veselit și am împărtășit. Îmi pare rău, vă cer iertare, vă iubesc și sunt recunoscătoare!

Despre HO'OPONO PONO - cu Kelsey Kuijtmans
Este o mantra puternică.
E o mantra din Hawaii care ajută să ne reconectăm cu inima.
(Se povestește despre un psiholog hawaiian care a surprins lumea cu vindecările sale. O întreagă secție de psihiatrie și-a revenit fără consultații, psihologul Len Hew doar a privit la fișele pacienților și a folosit puterea gândului și tehnica ho’opono pono simplificată, pentru a se vindeca pe sine, eliberând amintirile inconștiente care generau problema. Mai multe detalii în cartea Zero Limite de Joe Vitale.)
Mintea este puternică și ne este de-un real ajutor să fim ghidați să ne luăm întreaga responsabilitate asupra inimii și a minții noastre.
Putem să ne luăm întreaga responsabilitate asupra a ceea ce simțim?
E așa de ușor să-i blamăm pe ceilalți pentru ceea ce îndrâznesc sau poate pentru ceea ce fac.
Însă invitația este să privim spre ”cum răspundem/ cum reacționăm la situație”. 

Cum RE – Acționez?
Ce declanșează răspunsul și care sunt declanșatorii pentru mine? Ce înseamnă aceasta?
Ce se mișcă în interior, în această situație?
Înainte de a asculta meditația, gândește-te puțin la ceva ce ar putea fi în conflict cu tine sau poate cu altcineva.
Cuvintele mantrei sunt:
Îmi pare așa de rău. Îmi pare rău pentru această situație, îmi pare rău pentru lucrurile spuse sau nespuse,
și te rog, iartă-mă, iartă-mă că încă învăț această lecție, iartă-mă că sunt părtaș la situație, pentru rolul meu în situație.
Îți mulțumesc fiindcă știu și văd în adâncime că totul în jurul meu este oglindă
și chiar dacă ai spus sau ai făcut lucruri care m-au rănit, ele mă oglindesc și îmi arată unde încă învăț, unde încă mai cresc,
așa că îți muțumesc findcă îmi arâți lucrurile pe care încă le învăț, chiar dacă doare uneori, chiar dacă simt rezistență.
îți multumesc că-mi arăți cum să fiu o versiune mai bună a mea.
Mantra se încheie cu: te iubesc.
Te iubesc fiindcă, dacă am renunța la orice așteptare, la orice filtru, am ști că suntem la fel.
Cu toții vrem să experimentăm aceleași lucruri cum sunt iubirea, pacea, fericirea, bucuria și recunoștința, să fim văzuți, familia, recunoașterea, bucuria, mai multă bucurie…
așa că te iubesc, te iubesc, te iubesc… fiindcă știu că suntem la fel în esență. Este numai unitate.
Și îți mulțumesc că mi-ai fost dascăl.
Această mantra este puternică în a aduce pacea și reconectarea cu pacea din interior care se află mereu acolo. Cum putem aștepta pace în afară, dacă este război înăuntru?
Să cântăm împreună, din inimă, pentru a ne reconecta cu pacea din noi:
Îmi pare așa de rău,
Te rog, iartă-mă!
Îți mulțumesc
Și te iubesc!
Ho’opono pono

… pentru copilul din mine ….
Îmi pare așa de rău,
Te rog, iartă-mă!
Îți mulțumesc
Și te iubesc!
Ho’opono pono

… pentru ceilalți ….
Îmi pare așa de rău,
Te rog, iartă-mă!
Îți mulțumesc
Și te iubesc!
Ho’opono pono
… pentru Mama Pământ ….

și din nou…

Referințe

Joe Vitale - Zero Limite

Mary-Jane Liddicoat - 91 Days of Q

Kelsey Kluijtmans - Ho'oponopono ... ith meditation (Live & Acoustic)

vCând Pierzi Busola, ediție revizuită, e-book, aici.

Continuă călătoria pe blog cu Harta Satului !