Atelierul Deschis - Ce apare atunci când îți dai voie?
Câteva cuvinte despre Open Studio Process (Procesul Atelierului Deschis)
La începutul lunii mai, am avut o frumoasă întâlnire sub forma Atelierului Deschis pe care-mi doresc să-l popularizez în comunitatea noastră. Participanții, deschiși către ineditul procesului, au intrat în spiritul atelierului, susținând un spațiu de creație liberă prin prezența fiecăruia, curioasă la început, apoi liniștită, implicată, non-critică, reflexivă și confidentă.Acest prim atelier, inspirat din Open Studio Process - OSP, nu a urmărit o deschidere către ceva anume, ci permisiunea de a vedea ce se deschide. Uneori procesul poate aduce confuzie, emoții sau incertitudine, nu știm ce poate apărea, însă acest lucru este valoros fiindcă deschide întrebări, conștientizări și sensuri personale. Uneori ceva începe să se deschidă din simplul fapt că-ți dai voie să participi și că ai disponibilitatea de a intra într-un spațiu interior al sinelui și al grupului. În acest sens, Pat B. Allen, creatoarea proiectului, în eseul său despre evoluția conceptului OSP – Coyote comes in from the cold – vorbește despre părți din noi exilate, care încep să fie reintegrate prin accesul la lucruri necunoscute, care nu se află sub control. Coyote este o metaforă a artistului adaptabil la schimbările culturale care-și păstrează totuși autonomia și energia creatoare imprevizibilă, ceea ce cultura încearcă să țină sun control, însă nu mai creează în izolare, ci într-un spațiu deschis, unde publicul face parte din proces, iar procesul artistic face parte din operă. În același timp, ironizează profesionalismul excesiv, reduce egoul și vine cu energia jocului și spontaneității exclusă de cultura modernă.
Allen se distanțează de art-terapie și psihoterapie, deși are formarea de art-terapeut, criticând psihologizarea artei și considerând că reducerea artei la simptom sau material de interpretat îi limitează sensul. Fără a nega efectele terapeutice ale artei, autoarea insistă că acestea sunt secundare, arta fiind o experiență directă, transformatoare în sine, un proces de explorare și cunoaștere personală, fără interpretarea impusă a simbolurilor, fără obiectiv terapeutic declarat, refuzând radical ideea că altcineva știe ce înseamnă imaginea ta. Allen apropie practica artistică de meditație și experiență contemplativă. Practica OSP poate avea efecte profund terapeutice, dar tocmai fiindcă nu forțează terapia.
În art-terapia contemporană, tendința este de a vedea imaginea ca pe un spațiu pentru explorare și construire a sensului, fără atribuirea de semnificații fixe. În unele orientări, de inspirație jungiană, se acordă atenție simbolurilor și arhetipurilor, însă interpretarea nu este impusă din exterior, ci este validată prin rezonanța pe care o are pentru persoană. Schimbarea de perspectivă adusă de Pat Allen este tratarea actului artistic ca pe o experiență valoroasă în sine, iar accentul cade pe observare și descoperirea sensului de către autor, prin dialog cu imaginea și reflecție personală.
Ceea ce iese în evidență atât din practica Open Studio, cât și din lucrările scrise și publicate de Pat Allen (Arta e o cale de cunoaștere, Coiotul iese din izolare, Arta e o cale spirituală,…) este rezumat în întrebarea: poate arta să aducă transformare fără să fie redusă la terapie? Ideea că arta este o formă de cunoaștere care nu este nici psihologică, nici intelectuală stă la baza filosofiei procesului, în care accentul cade pe intuiție, imaginație, prezență și experiență de contemplare.
Întrebarea ivită înainte și după atelier a fost: în ce măsură procesul poate aduce transformare? După primul nostru atelier, am observat că transformarea se leagă de intrarea în stare, de cât de sigur și liniștit este spațiul creat, de cât de puțină interpretare există, iar pragurile personale sunt acele nivele ale permisiunii: cât de mult ne dăm voie și cât de puțin simțim nevoia să performăm.
Cu ce poate veni un nou atelier? În primul rând, cu mai multă siguranță, prin recunoașterea unui format. Apoi, cu mai puține generalități și teorii de prezentare, pentru a permite spațiului de creație și reflecție să se extindă, reducându-se astfel și presiunea de început. Cu intenția generală de a crea mai multă încredere în proces decât în control. Și nu în ultimul rând, cu mai multă energie transferată dinspre rezultat spre explorare și cu un spirit mai jucăuș. Poate și cu deschidere către alte materiale și tehnici de lucru.
Iar acum, că am conturat un nou spațiu de creație liberă în care sunteți așteptați cu drag, mai rămâne să-l definim în timp și spațiu, cu atenție la atmosferă, la lumini, umbre și menu-uri. Rămâneți pe aproape pentru detalii!
În art-terapia contemporană, tendința este de a vedea imaginea ca pe un spațiu pentru explorare și construire a sensului, fără atribuirea de semnificații fixe. În unele orientări, de inspirație jungiană, se acordă atenție simbolurilor și arhetipurilor, însă interpretarea nu este impusă din exterior, ci este validată prin rezonanța pe care o are pentru persoană. Schimbarea de perspectivă adusă de Pat Allen este tratarea actului artistic ca pe o experiență valoroasă în sine, iar accentul cade pe observare și descoperirea sensului de către autor, prin dialog cu imaginea și reflecție personală.
Ceea ce iese în evidență atât din practica Open Studio, cât și din lucrările scrise și publicate de Pat Allen (Arta e o cale de cunoaștere, Coiotul iese din izolare, Arta e o cale spirituală,…) este rezumat în întrebarea: poate arta să aducă transformare fără să fie redusă la terapie? Ideea că arta este o formă de cunoaștere care nu este nici psihologică, nici intelectuală stă la baza filosofiei procesului, în care accentul cade pe intuiție, imaginație, prezență și experiență de contemplare.
Întrebarea ivită înainte și după atelier a fost: în ce măsură procesul poate aduce transformare? După primul nostru atelier, am observat că transformarea se leagă de intrarea în stare, de cât de sigur și liniștit este spațiul creat, de cât de puțină interpretare există, iar pragurile personale sunt acele nivele ale permisiunii: cât de mult ne dăm voie și cât de puțin simțim nevoia să performăm.
Cu ce poate veni un nou atelier? În primul rând, cu mai multă siguranță, prin recunoașterea unui format. Apoi, cu mai puține generalități și teorii de prezentare, pentru a permite spațiului de creație și reflecție să se extindă, reducându-se astfel și presiunea de început. Cu intenția generală de a crea mai multă încredere în proces decât în control. Și nu în ultimul rând, cu mai multă energie transferată dinspre rezultat spre explorare și cu un spirit mai jucăuș. Poate și cu deschidere către alte materiale și tehnici de lucru.
Iar acum, că am conturat un nou spațiu de creație liberă în care sunteți așteptați cu drag, mai rămâne să-l definim în timp și spațiu, cu atenție la atmosferă, la lumini, umbre și menu-uri. Rămâneți pe aproape pentru detalii!
